Bunicile și bunica Eugenia

Bunicile de altădată, muncitoare și supuse, gospodine, au un prototip al lor, seamănă cu Doamna Crăciun. Nu, nu vecina. Tovarășele Gerilă sau Doamnele Crăciun sunt rude prin corespondență cu Familia Claus, mai precis Santa Claus.

Bunicile nu au nici imagine de marketing ca doamna Claus Crăciun cu turta ei dulce; au imaginea simplă, plăcută, amintire dulce și adevărată de bunică, cu toate calitățile din … fișa de post. Și apropo de dulce: au rețetele lor de bunătăți care « bat » tot, chiar și turta dulce :

Poveste continuă

A fost odată ca niciodată, într-un oraș frumos cum nu-i pe lume altul, cu zâmbete de soare scăldate în ape de mare și ploi și ninsoare, o făbricuță mică în care se muncea din greu și zi, și noapte. Păreau un mușuroi de furnicuțe, de spiriduși, femeile care-și lăsau straiele în vestiare și îmbrăcau acolo altele, halate, șorțuri și bonete. Munceau cu migală și-și aduceau învățăcei care să  învețe, să muncească, să aibă rost.

Știa fiecare furnicuță – spiriduș ce are de făcut: ce și din ce în ce pună, cât să lase și ce să adauge, cum și cât să amestece, cât să lase la “odihnă”, când să pună și cât să lase la copt. Și nu stăteau. Cântăreau, adăugau și amestecau, potriveau și “din ochi”, cu iscusință: să fie bună crema și biscuiții copți.

Alte furnicuțe – spiriduș preluau, lăsau crema la “odihnă” și biscuiții la răcit. Între timp, “depănau” biscuiți și ambalau “sandviș” doi cate doi biscuiți cu multă cremă, să placă tuturor copiilor, și mari, și mici. Și nu era Eugenia adevărată dacă nu aveai cremă și pe hârtia ambalaj s-o aduni cu lingurița, cu cuțitul sau cu pana de la pix.

Pe atunci nu erau ele chiar bunici, dar erau și furnicuțe, adică harnice, erau și spiriduși: din câteva lucruri adunate, cântărite, amestecate, coapte și ambalate făceau de atunci o minune, Eugenia. Muncind din greu și cu pricepere reușeau un desert de tradiție, bun și ieftin, sănătos și gustos. Mai târziu au apărut uneltele, apoi utilajele; apoi ambalajele moderne și “nepoatele”, sortimentele.

Câte povești a scris Eugenia! De la copilul mozolit puțin cu cremă, apoi cu pachețel la grădiniță, devenit școlar, adolescent, student… și undeva, pe o alee – știți? – doi tineri se plimbau de mână și împărțeau complice un pachețel.

Eugenia oricând! Eugenia are ținută, Eugenia ține la siluetă. Eugenia se menține.

Au trecut anii, sau a zburat timpul . Și acum, când schimbăm orice cu orice altceva în goana după modern și adaptare la nou, un produs autentic românesc, dobrogean, produs de Dobrogea, înfruntă vremea și vremurile: dulce, bun și ieftin, gustos, sățios și sănătos – povestea unui produs produs cu migală și pricepere la malul mării, neîntrerupt, din 1947: în Romania 100, Eugenia 71!